DA! DA! DA!
Nu nu am fost ceruta în căsătorie sau a trebuit să iau o decizie majoră, însă sunt o persoană destul de optimistă pe cât de rațională! De când sunt școlită pe bănci mai puțin comuniste și occidentale mi-am cam schimbat perspectiva… cu toate că nu credeam la început :)
Oamenii sunt veseli și asta îi binedispune pe toți. Dacă la început mi se păreau ignoranți, acum îi consider fericiți. Îmi iubesc țara-mamă, însă cu părere de rău spun că suntem niște oameni triști. Nimeni nu zâmbește, doar pentru a avea ziua mai bună….de ce? Când am fost acasă, după doar 3 săptămâni (nu mai rezistam de dor) mi-am dat seama de nimicurile care ne fac viața mai ușoara. Ajunsă pe minunatul Henri Coandă nimeni nu îți inspira bucurie…înjurături tipice și oameni urâți. A fost o realitate dureroasă pentru mine.
Hai să încercăm să oferim un zâmbet necondiționat unui necunoscut, unui subaltern, unui cerșetor, unui orb, să-i povestim celui ce nu ne aude despre iubire și să ne amestecăm puțin și în viețile celorlalți. Amelie Poulain era specială, însă a reușit să aduca o rază de bucurie în viețile tuturor.
De azi vă zâmbesc cu drag !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu